duminică, 31 ianuarie 2016

Radu Pavel Gheo - Fairia - o lume indepartata

Radu Pavel Gheo, "Fairia - o lume indepartata", Polirom, 2016

Auzisem de ea si am aflat ca s-a reeditat de pe blogul autorului, asa ca am rasfoit-o intr-o librarie, unde am citit un fel de poveste-in-poveste, "Povestea unei fete indaratnice" (spusa seara la foc de un batran rapsod), care mi-a placut atat de mult ca am cumparat cartea pe loc. Si s-a dovedit ca aia era cea mai buna parte din carte - cel putin mie mi s-a parut ca intregul nu era la inaltimea acelei parti.

Nu stiu unde s-o incadrez: SF e numai pretextul navei ajunse pe planeta misterioasa; de cand exploratorii pun piciorul pe ea, cartea devine un fel de fantasy, planeta aia indepartata se arata a fi populata cu fel de fel de creaturi si personaje din imaginarul uman: eroi luptand cu dragoni, cavaleri in zale, vrajitoare, centauri, fauni, harpii, oameni inaripati, dar si OZN-uri care, observa un personaj, prea arata a OZN. Sunt si Scylla si Caribda, dar si muntii care se bat in capete si intre care tasneste izvorul de apa vie. Doar ca Gheo le mai aplica pe alocuri cate un twist: printul e viteaz dar cam prostut, printesa e grasa, plina de cosuri si guresa, [spoiler] dragonul e un carturar, adunand doar comori de intelepciune pe care printul le arde dezamagit, [end spoiler] iar vrajitoarea rea cica e de fapt buna...

Astea toate alterneaza cu vise in care naratorul, capitanul navei, strabate insetat si epuizat un desert in care lasase in urma resturile navei si corpurile coechipierilor sai. Si cred ca e timpul sa incep sa spun si ce nu mi-a placut: faptul ca lucrurile nu se leaga, nu se explica, nu capata sens nici macar la final. Fireste ca m-am gandit ca desertul e realitatea, iar  Fairia cea feerica si plina de culoare e vis, halucinatie sau lume virtuala generata din imaginarul / subconstientul colectiv al echipajului de o planeta gen Solaris. Apoi insa si in desert apar personaje si lucruri tinand de aceeasi logica fairica: un sfinx, un cavaler, o corabie ce pluteste pe nisipuri... Apoi, cand vrajitoarea rea (dar buna!) ii cere ajutorul naratorului, am crezut ca in sfarsit m-am prins: Fairia e Fantazia, clar, si vrajitoarea Vickyia e  Craiasa Copila; acum vrea sa o ajute el sa regenereze din desert lumea ei fantastica, ca in Poveste  fara sfarsit, cartea mea preferata. Dar nu; serviciul cerut e ceva neinsemnat si cititorul ramane nelamurit - e ca si cand citesti un roman politist care se terrmina fara sa afli cine era criminalul.

Alt minus: in afara de narator, personajele sunt neconvingatoare, simple fantose. Nu ajungi nici sa le retii numele, cu atat mai putin sa-ti pese de ei. Cand o primejdie ii decimeaza, tu, cititorul, nu simti nici regret ca au murit x si y, nici usurare ca au scapat z si w.

In concluzie, a avut si parti care mi-a placut, si parti care nu, dar una peste alta isi merita din plin cei 17 lei cat a costat - ca a aparut in Colectia Top 10+ de la Polirom. Ceea ce intr-un fel e bine - pret f. convenabil, mai toate cartile colectiei sunt sub 20 lei - dar intr-un fel nu prea: nici nu prea rimeaza cu clasicii straini publicati in colectia aia, nici nu o va descoperi acolo publicul tinta, publicul tanar amator de SF si fantasy. Desi de fapt nu prea e SF si nu e nici chiar fantasy decat in sensul in care e fantasy Povestea fara sfarsit...

Later edit (a doua zi): 

Primesc azi mail ca Radu Pavel Gheo e autorul lunii februarie la libraria online Libris - deci toata luna februarie 2016, cartile lui se vand cu autograful autorului si 20% reducere ( si transport gratuit in tara, ca la toate cartile de la Libris). Aproape ca imi pare rau ca m-am grabit sa o cumpar...