luni, 22 septembrie 2014

Oliver Sacks - Omul care isi confunda sotia cu o palarie

Oliver Sacks, Omul care își confunda soția cu o pălărie, Humanitas 2012 (ebook)

Eu am citit-o în engleză - se găsește și tipărită și ca ebook Kindle:
The Man Who Mistook His Wife For A Hat: And Other Clinical Tales


Un neurolog povestește câteva dintre cele mai bizare cazuri ale sale, care te fac sa te întrebi ce e omul, ce-i aia suflet, fire, personalitate, eu ? Căci leziuni, tumori sau alte modificări în anumite zone din creier cauzează transformări fundamentale sau chiar disoluții ale personalității.

Omul care își confunda soția cu o pălărie pierduse de fapt capacitatea de a recunoaște fețele (se cheamă prosopagnosia). Alții pierduseră capacitatea de a înțelege cuvintele, dar păstraseră intactă (chiar crescută) capacitatea de a interpreta tonul vocii și expresia feței - iar alții invers. Altul pierduse amintirea multor decenii și reacționa ca un călător în timp, șocat să afle că oamenii au fost pe Lună, dar și mai șocat să-și vadă propria față îmbătrânită în oglindă; mai grav era ca pierduse nu numai amintirile, ci și capacitatea de a forma noi amintiri, deci era condamnat să fie mereu omul tocmai aterizat din trecut. Un tânăr cu sindromul Tourette, tratat ca să-i dispară ticurile care îi creau probleme în societate și la locul de muncă, simte că fără ticuri nu mai e el, așa că suspendă medicația în week-end-uri. O bătrână de 80 de ani devine subit frivolă, flirtatoare - de vină e un vechi sifilis insuficient tratat, care a ajuns să afecteze creierul. Un pacient are senzația că piciorul său stâng e un corp străin. Astea sunt doar câteva...

Deși se referă la probleme serioase, e scrisă pentru profani, accesibilă, interesantă, captivantă, de multe ori cu umor - unele personaje, situații și dialoguri sunt parcă desprinse din Alice în Țara Minunilor. E concepută să fie o lectură plăcută, deși prin ceea ce implică despre condiția umană e foarte neliniștitoare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu