luni, 29 decembrie 2014

Iubirea distructiva in 2 ipostaze literare: Lolita si Colectionarul

Vladimir Nabokov, Lolita, Editura Polirom, 2011

John Fowles, Colectionarul, Editura Polirom, 2007

Dragostea a fost dintotdeauna subiectul preferat al literaturii, cantat in poeme si descris in proza de mii de ani - incepand probabil cu Cantarea Cantarilor - de regula  ca un sentiment  inaltator, care scoate la lumina ce e mai frumos in om si da farmec vietii. Putine sunt cartile care fac nota discordanta,  care vorbesc despre fata intunecata a dragostei - dintre ele,  primele care imi vin in minte sunt Lolita lui Nabokov si Colectionarul lui Fowles.

Dincolo de toate deosebirile: intre scriitura celor doi, intre perechile de personaje:   incultul Fred/Caliban al lui Fowles si eruditul, rafinatul Humbert Humbert, precum si intre victime: Miranda, intelectuala si artista si respectiv Lolita, tupeista si  putin vulgara pustoaica americana refractara la cultura "inalta", interesata doar de pop culture, de pilda de benzi desentate... dincolo faptul ca in Lolita e vorba de pedofilie, de un om matur si o fetita (initial de 12 ani) pe cand in Colectionarul e vorba de doi tineri potriviti ca varsta, dar nu si ca personalitate... dincolo de toate astea, situatia e similara: in ambele avem teminicieri indragostiti, prizonierii prizonierelor lor, pe care le adora, la care se gandesc toata emotia si gingasia de care sunt capabili - vezi cum incepe "Lolita, light of my life...", dar si inceputul Colectionarului pare cititorului neprevenit povestea unei dragoste obisnuite - pe care vor sa le rasfete coplesindu-le cu cadouri, oferindu-le orice isi doresc... in afara de  libertate: sunt mereu la panda, pentru a sesiza si preintampina sau impiedica prompt orice incercare de evadare a prizonierelor lor.

(Draft din 18 septembrie 2011)

vineri, 12 decembrie 2014

Valeriu Anania – Memorii – 2


Valeriu/Bartolomeu Anania, Memorii, Polirom, 2011 (ebook)

(continuare - prima parte aici)

Cum ziceam, curand dupa calugarire incep sa se adune deziluziile - tanarul Vartolomeu simte ca nu are vocatie monahala si pe de alta parte vede ca nici viata calugareasca din jurul lui nu se prea potriveste cu idealul monahal - ceea ce il arunca intr-o depresie, in prima lui mare criza sufleteasca, din care il scoate intalnirea providentiala cu staretul Gherasim Bica, un calugar ideal, total dedicat slujirii aproapelui (culmea, aflam ca peste ani acesta va trece la randul lui printr-o criza sufleteasca, va lasa calugaria si se va casatori). Criza interioara astfel rezolvata, vor urma crizele exterioare ale unei existente foarte framantate, atat datorita vremurilor potrivnice cat si datorita neastamparului firii sale.

Cartea ne poarta prin tot felul de medii si locuri, urmand destinul sinuos si al autorului; avem ocazia sa-l vedem pe orginalul calugar disecand pasionat cadavre si broaste ca student la medicina, apoi deghizandu-se ca sa scape de politie, ca lider al grevei studentesti, apoi construind din carton decoruri si regizand piese de teatru, iar mai tarziu, in partea a doua, facand plaja in Hawaii.

Printre toate acestea se incheaga un personaj-autor viu, cu multa personalitate, chiar daca greu de prins intr-un tipar: un calugar deloc mistic,  dar cu o credinta solida de om cu radacini taranesti, care si-a inceput viata si activitatea literara pascand vaca - inteligenta, cultura vasta, cizelarea nu se traduc la el intr-un minus de vitalitate; e plin de energie, cu stofa de lider, activ, patimas, impulsiv uneori pana la iesiri violente, dar alteori abil si cu tact, pricepandu-se (asemenea mai marelui sau, patriarhul Justinian) "sa discute cu adversarul de pe pozitii aparent comune"; are charisma; place femeilor - si nu ezita sa ne-o spuna; are umor.

A doua parte... as fi preferat sa lipseasca; ar fi fost o carte mai buna (si mai ieftina) fara aceasta coada de peste. Daca prima parte ne tine cu sufletul la gura insotindu-ne eroul ne-fictiv prin toate acele peripetii, a doua parte ne ingroapa in informatii detaliate despre treburile episcopiei romane din America, total neinteresante pentru cititor - parca ar fi un raport, o dare de seama. Ne povesteste de pilda pe o pagina intreaga demersurile episcopului sau Victorin ca sa il faca arhiereu pe un oarecare preot Vasilachi, reusind in cele din urma sa-l faca doar arhimandrit mitrofor, ceea ce nu l-a multumit pe deplin caci astfel protejatul lui avea mitra dar nu avea omofor (?). Nu-si uita nici inamicii: un anume Amariu[tei] era (reproduc textual) "mare mancator de rahat"... Pe scurt, plictiseala cvasi-totala - intrerupta doar de jurnalul din Hawaii.

[Draft din 18-24 martie 2010, publicat aproape nemodificat - desi atunci consiederam ca ar mai fi fost destule de spus, in special despre "inchisorile lui", e prea tarziu acum, prea mult timp de cand am citit-o.]

Fragmente gasiti pe vechiul meu blog. Alta recenzie gasiti la capricornk13, care a citit-o la recomandarea mea si i-a placut, desi e atee convinsa - a citit-o ca "un roman de aventuri" :)

vineri, 5 decembrie 2014

Fragmente de jurnal de lectura - 2011 - 2012

[De fapt sunt inceputuri de postari despre carti, care n-au fost duse pana la capat.]

18 dec. 2012

Alessandro Baricco, Emaus, Humanitas 2012
E a doua oara cand ma dezamageste Alessandro Baricco si nu cred ca va mai exista si a treia oara - nu cred ca ma va mai convinge cineva vreodata sa-i cumpar vreo carte (poate cel mult sa imprumut). Prima dezamagire a fost cu "Barbarii", in care autorul se plangea de "barbaria" epocii noastre cam in linia lui Patapievici din "Omul recent", dar mult mai accesibil, venind cu exemple din fotbal, vinuri (teme complet neinteresante pt mine)  si desigur "barbaria" suprema, internetul.


24 martie 2012

Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Polirom, 2011
Niciodata nu mi-a placut literatura cu teme rurale. In copilarie preferam pe Olguta, Danut si Monica de la Medeleni lui Nica a lui Stefan a Petrei iar mai tarziu, in liceu, preferam Enigma Otiliei si romanele lui Camil Petrescu celor ale lui Rebreanu sau Morometilor pe care nu i-am citit. Si totusi, nu stiu de ce, in ciuda biasului contra Martei Petreu pentru figura urata pe care i-a facut-o post mortem lui Mihail Sebastian, de cand am citit recenzia teroristei, cartea asta a ajuns in fruntea listei de carti romanesti pe care vreau sa le citesc.

Poate pentru ca nu e deloc samanatorista. Nu idealizeaza nici taranul roman nici viata la tara. Dimpotriva, ne prezintă familia disfunctionala in varianta rurala.


18 septembrie 2011

Vara, caldura, atmosfera de vacanta predispuneau la lecturi usoare. Partea buna cu lecturile usoare e ca si sa scrii despre ele e mai usor (dupa cum observati, ultimele carti despre care am scris sunt 2 SF-uri si un horror, pe cand despre Swann al lui Proust n-am scris si nici nu cred ca o voi face). Totusi nu stiu nici eu exact cum se face ca in vara asta am citit, aproape consecutiv, doua povesti pentru copii. O fi nostalgia copilariei, o fi faptul ca una din cartile mele dragi, pe care as include-o in orice topuri si recomandari si as lua-o cu mine pe o insula pustie, e Povestea fara sfarsit a lui Michael Ende, care m-a convins ca uneori o poveste pentru copii e o lectura potrivita la varsta adulta - am citit-o abia la maturitate si, desi cred ca m-ar fi incantat si in copilarie, exista lucruri pe care nu stiu daca le-as fi inteles deplin atunci. Cele doua povesti de acum nu par sa faca parte din categoria asta,  sunt realmente povesti pentru copii si atat - ceea ce pe mine m-a dezamagit un pic, aveam asteptari mai mari de la acesti autori, desi nu cred ca am dreptul sa le reprosez ca sunt exact ceea ce zic ca sunt si nu (si) altceva...

[era vorba de C.S. Lewis, Nepotul magicianului si:]

Salman Rushdie, Harun si marea de povesti, Polirom
E prima carte de Salman Rushdie pe care o citesc. Cred ca nu e printre cele mai reprezentative, fiind o  poveste pentru copii. Tema seamana foarte mult cu cea a din Povestea fara sfarsit - si aici e vorba de salvarea  lumii povestilor, a fanteziei, poluata si amenintata de distrugere, si salvatorul va fi tot un baietel din lumea noastra. Mai mult, si aici baietelul ramasese fara mama - si cu un tata deprimat si trist din cauza asta - dar spre deosebire de Bastian, nu pentru totdeauna. Poate datorita asemanarii temei am facut implicit si  inevitabil comparatie cu Povestea mea preferata si de aceea povestea lui Rushdie nu m-a cucerit pe deplin.

Sper ca nu se intelege cumva ca ar fi o copie dupa Povestea fara sfarsit. Nici vorba. Asemanarile se opresc la cele mentionate de mine si nu stiu daca sunt intentionate.

[Le postez asa cum sunt - crampeie din ce citeam si ce gandeam acum 2-3 ani.] 

miercuri, 3 decembrie 2014

Philip Roth - Complexul lui Portnoy

Philip Roth, Complexul lui Portnoy, Polirom, 2011, colectia Top 10+

In engleza Portnoy's Complaint, titlul contine un joc de cuvinte intraductibil: poate insemna  si "complexul/boala lui Portnoy" dar si "plangerea lui Portnoy" - si intr-adevar cartea este o lunga jelanie, o lunga confesiune amuzant-plangareata, lunga si dezlanata, pe care un intelectual evreu american peste 30 de ani, Alex Portnoy, o face psihologului.

Desi atinge ocazional prezentul si relatiile lui pasagere, cartea se concentreaza pe copilarie si adolescenta, pe familia sa si in special pe mama sa, a carei iubire posesiva i-a marcat viata; asta pentru ca el crede ca faptul ca e afemeiat si nu se poate opri la o femeie sa-si intemeieze o familie s-ar datora copilariei si adolescentei sale, familiei sale sufocante si in special mamei, foarte dominatoare nu numai cu fiul ci si cu sotul.

E vorba de o familie de evrei americani de origine est-europeana, care vorbesc engleza amestecand in ea cuvinte idis, care traiesc in comunitatea lor inchisa. E mult sovinism in acest mediu (in randul evreilor maturi - caci cei tineri il respiung); e drept, un sovinism nonviolent, caci evreii nu incearca in niciun fel sa faca rau ne-evreilor care ii inconjoara, dar se feresc de ei, pun intre ei si restul lumii o distanta in care intra neincredere, teama si o doza de dispret. N-as sti sa spun daca tema principala a cartii e evreitatea sau sexualitatea.

Prima carte de Philip Roth citita si parca ma asteptam la mai mult, avand in vedere ca tot aud numele lui cand se vorbeste de candidatii cu sanse la Nobel. Nu e un must read dupa parerea mea, totusi exista o categorie de cititori carora le-o recomand: daca vi se pare ca parintii vostri au fost prea sufocanti, veti vedea ca se poate mult mai rau...

[Draft din 4 septembrie 2012, publicat aproape nemodificat]

luni, 22 septembrie 2014

Oliver Sacks - Omul care isi confunda sotia cu o palarie

Oliver Sacks, Omul care își confunda soția cu o pălărie, Humanitas 2012 (ebook)

Eu am citit-o în engleză - se găsește și tipărită și ca ebook Kindle:
The Man Who Mistook His Wife For A Hat: And Other Clinical Tales


Un neurolog povestește câteva dintre cele mai bizare cazuri ale sale, care te fac sa te întrebi ce e omul, ce-i aia suflet, fire, personalitate, eu ? Căci leziuni, tumori sau alte modificări în anumite zone din creier cauzează transformări fundamentale sau chiar disoluții ale personalității.

Omul care își confunda soția cu o pălărie pierduse de fapt capacitatea de a recunoaște fețele (se cheamă prosopagnosia). Alții pierduseră capacitatea de a înțelege cuvintele, dar păstraseră intactă (chiar crescută) capacitatea de a interpreta tonul vocii și expresia feței - iar alții invers. Altul pierduse amintirea multor decenii și reacționa ca un călător în timp, șocat să afle că oamenii au fost pe Lună, dar și mai șocat să-și vadă propria față îmbătrânită în oglindă; mai grav era ca pierduse nu numai amintirile, ci și capacitatea de a forma noi amintiri, deci era condamnat să fie mereu omul tocmai aterizat din trecut. Un tânăr cu sindromul Tourette, tratat ca să-i dispară ticurile care îi creau probleme în societate și la locul de muncă, simte că fără ticuri nu mai e el, așa că suspendă medicația în week-end-uri. O bătrână de 80 de ani devine subit frivolă, flirtatoare - de vină e un vechi sifilis insuficient tratat, care a ajuns să afecteze creierul. Un pacient are senzația că piciorul său stâng e un corp străin. Astea sunt doar câteva...

Deși se referă la probleme serioase, e scrisă pentru profani, accesibilă, interesantă, captivantă, de multe ori cu umor - unele personaje, situații și dialoguri sunt parcă desprinse din Alice în Țara Minunilor. E concepută să fie o lectură plăcută, deși prin ceea ce implică despre condiția umană e foarte neliniștitoare...

duminică, 21 septembrie 2014

Machado de Assis - Dom Casmurro

Joaquim Machado de Assis, Dom Casmurro, Editura ALLFA, 2012 (ebook sau tiparită)

La început pare o clasică poveste de  dragoste din secolul XIX cu îndrăgostiți luptând cu obstacolele puse de familia neînțelegătoare. Un adolescent de 15 ani, menit încă de la naștere de evlavioasa sa mamă să devina preot catolic, descoperă ca e îndrăgostit de vecina și tovarășa sa de joaca. (spoiler) Dar cartea continuă mult după ce dragostea a învins obstacolele și  a ajuns la finalul fericit - căsătoria: ni se povestește cum petrec ca soț si soție, cum li se naște mult-doritul copil după multi ani de așteptare...  și treptat simțim că povestea de dragoste e pe cale să se transforme în altceva... (spoiler major) despre  deziluzie, suspiciune, gelozie, despre fața întunecată a dragostei. (end spoilers) Scriitura e destul de surprinzătoare pentru o carte din 1899, de multe ori autorul parcă se joacă cu cititorii...

Se pare că autorul e renumit în Brazilia natala, dar nu și în lume, nu la fel ca mult mai celebrii scriitori sud-americani de limbă spaniola. Nici eu nu aș fi ajuns probabil la cartea asta dacă nu o primeam ca ebook cadou de la librăria Elefant - fiți pe fază că, în ultima vreme, în secțiunea lor de ebooks au oferit cam în fiecare joi unul cadou.

joi, 28 august 2014

Alice Munro - Ura, prietenie, dragoste, casatorie

Alice Munro, Ura, prietenie, dragoste, casatorie, Editura Litera 2014 (tiparita sau ebook)

Scriitoarea canadiana mi se pare cea mai buna dintre premiantele Nobel din anii 2000, clar deasupra Hertei Muller si a lui Doris Lessing. Foarte buna cunoscatoare a sufletului omenesc (si a celui feminin in particular), cu meandrele si contradictiile lui si aspiratia lui inconturnabila spre fericire in ciuda oricaror aparente exterioare si circumstante. Caci eroii ei sunt de multe ori atipici: O servitoare care ascunde sub  aparenta cea mai prozaica si practica o doza neasteptata de sentimentalism naiv. O bolnava de cancer cu parul cazut la chimioterapie, care descopera ca totusi pentru ea viata nu s-a sfarsit.

Un triunghi amoros de batranei pensionari, adevarate jucarii stricate: Fiona, bolnava de Alzheimer, a uitat complet deceniile de casnicie fericita cu sotul ei, memoria ei pastrand doar tineretea, cu prima dragoste pe care o retraieste la azil, unde l-a regasit pe obiectul iubirii ei, rablagit si el, in scaunul cu rotile. Iar sotul - pentru ea doar o cunostinta cam sacaitoare cu vizitele lui - asista neputincios la fericirea lor, apoi la disperarea ei cand iubitul ii e luat de la azil de sotia sa. Asta a fost printre preferatele mele.

Alta povestire care mi-a placut in special urmareste relatia fluctuanta dintre o nepoata si matusa ei: mai intai adolescenta de la tara si matusa de la oras care o serveste cu prima tigara, in fatza parintilor intimidati de dezinvoltura rudei lor, aducand cu ea o briza de libertate si emancipare din locul unde fata ar vrea sa ajunga; apoi tanara studenta in acel oras si matusa semidocta, trecuta, cu apartamentul imbacsit de mobile vechi amintidu-i fetei de acasa, de ceea ce vrea sa lase in urma.

Am primit-o ca ebook gratuit la una din promotiile librariei Elefant - btw, azi (28.08) ofera un ebook de Octavian Soviany - si am citit-o pe (vechea) tableta.

vineri, 23 mai 2014

Florin Irimia - O fereastra intunecata

Florin Irimia, "O fereastra intunecata", Polirom, 2012

ebook 15 lei ( azi 10.5) / tiparita 23 lei

Inca o distopie romaneasca, tot din 2012. Sunt doua planuri: viitorul apropiat intr-o Romanie postapocaliptica, daramata de un cutremur si bantuita de oameni si caini zombificati si respectiv trecutul, anii '30 si '40, vazuti prin ochii unui cuplu de evrei (inclusiv pogromurile, cel de la Bucuresti, din timpul rebeliunii legionare, si cel de la Iasi, cu tot cu "trenul mortii").

Uneori ai impresia ca vezi un film croit cu Oscarul in minte, abordand  teme majore - chiar pe cea mai sigura, Holocaustul. Alteori - de cele mai multe ori - parca vezi un film de serie B, cu mult sange, creier strivit si multe, inutil de multe violuri: ba profesori pedofili, ba violuri in grup... si in trecutul interbelic, si in viitorul distopic femeilor le e rezervata aceeasi soarta. Repetat. Si femeile sunt victime innascute, simplute si credule - cea din viitor se si cheama Semplista. Exceptie Ester, femeie fatala dominatoare, manipulatoare. Dar si barbatii sunt victime, uneori o patesc mai rau, au parte de taierea limbii sau a "bijuteriilor", jupuire sau creierii zdrobiti... Cum ziceam, sex si violenta, deseori sex ca violenta.

joi, 15 mai 2014

Dan Sociu - Combinatia

Dan Sociu, "Combinatia", Editura Casa de pariuri literare, 2012

ebook 9 lei / tiparita 15 lei 

O carticica, se citeste in cateva ore. Ce era mai inedit la ea stiam deja din recenzia "teroristei" luciat: E un fel de distopie (azi deja ucronie) plasata intr-un viitor apropiat in care la putere in Romania - in stat si in mentalul colectiv - sunt forte ultranationaliste si ultraortodoxe fundamentaliste. Prim-ministrul, un fel de Victor Orban roman, face colonii de munca pentru tigani, dar destui zic ca asta nu e destul, ca trebuie masuri mai dure - si se incheaga grrupari mai radicale. Un jurnalist dornic de afirmare incearca sa se infiltreze intr-un astfel de grup, "Lupii Suri".

Incep cu cele bune.  Cel mai bine i-a reusit, dupa parerea mea, relatia dintre personajul principal (jurnalistul) si iubita lui, Dana, iubirea descrisa fara cuvinte mari, cu griji banale, mici tensiuni si certuri, dar prin toate o unda de tandrete. I-a iesit bine si insertia in prezent, infiltrarea semnelor distopiei in banalul cotidian al unui Bucuresti inca normal, hedonist si cosmopolit - "Lupii Suri" se intalnesc la mall, la etajul cu mancarea. Mi-a placut si cum jurnalistul isi creeaza simplu si repede (si verosimil) o identitate fictiva pe Facebook. Si cam atat.

Despre ce mi-a displacut cel mai tare nu prea pot vorbi fara spolier: Jurnalistul si iubita lui, care initial (aparent) pareau, cu dragostea lor frumoasa si site-ul lor antidiscriminare, reprezentantii normalitatii intr-o lume anormala in curs de rinocerizare, devin in cele din urma instigatorii unei crime urmata de jaf, asupra unui apropiat de-al lor. Si trec peste asta neatinsi, cu acelasi chef de viata si de dragoste. Asta dupa ce jurnalistul (naratorul) spunea ca ei n-ar putea trece, sufleteste, peste un avort fara terapie, ca nu l-ar ierta nici constiinta si nici Dana sa scrie un articol pro-extremism, ca Dana avea crize de constiinta ca e asa  apropiata cu un interlop (viitoarea victima)... (end spoiler)

Mi-a displacut un pic si limbajul, genul ala colocvial presarat cu cuvintele tari de rigoare in literatura ultimilor ani. Nu ca as avea eu alergie la cuvinte tari. Daca naratorul ar fi fost interlopul si se exprima asa, mi s-ar fi parut firesc. Dar cand un jurnalist de la un site antidiscriminare zice "p*zde" in loc de "femei", nu  numai cand vrea sa castige increderea baietilor de la "Lupii Suri" si vorbeste pe limba lor, ci si in monologul lui interior...

Si lumea aia extremist-fundamentalista nu mi s-a parut suficient de bine inchegata. Pe de-o parte e prea vag, prea sumar schitata, aproape toate elementele de distopie le aflasem deja din recenzia lui luciat. Pe de alta parte, am impresia ca Dan Sociu nu cunoaste suficient de bine mediile religioase fundamentaliste. Nimic despre cipuri, despre numarul fiarei, actele biometrice si Apocalipsa? Si unde sunt crestinii aia care fac medicii sa se teama sa faca avorturi ? "Lupii Suri" sunt taximetristi al caror crestinism se manifesta doar prin cruci agatate de oglinzi,  Laurentiu aka Metrorex e un golan de cartier, care vrea sa dea lovitura (spoiler) casatorindu-se cu fata urata a bogatului lider al miscarii C.R.U.C.E. si care mimeaza crestinismul doar in preajma viitoarei familii. (end spoiler) Si cum de sunt ultranationalisti si ultraortodocsi dar nu sunt legionari, nu pomenesc de Codreanu ci, culmea, de Steinhardt ?!

Nu e ceva de citit neaparat, dar daca aveti un drum de 3 ore cu trenul, de exemplu, care vreti sa treaca mai usor, poate fi o varianta...

joi, 24 aprilie 2014

Thomas Morus - Utopia

Thomas Morus, „Utopia”, Editura Best Publishing Romania, 2001
Eu am citit-o tipărită, în română, dar este ebook gratuit in engleză.

Thomas More - în latină Morus - a trăit între 1478 – 1535 (contemporan cu Ștefan cel Mare!) si a sfârșit cu capul tăiat (și pus în țeapă!) de regele său, Henric al VIII-lea, lucru nu tocmai surprinzător la un umanist atât de original în gândire și înaintea timpului său. Mai surprinzător mi se pare că a fost declarat sfânt (martir) de biserica catolică - cred că papa care a decis asta nu a citit Utopia ! (sau era el însuși un original disimulat). Poate dacă nu era martirizat pt că n-a susținut făcătura religioasă a libidinosului său rege, ar fi avut șanse nu chiar neglijabile să fie ars pe rug de inchiziție, ca Giordano Bruno, pentru ideile deloc catolice din Utopia. Căci în lumea lui ideală religiile sunt diverse și se tolerează reciproc, preoții sunt căsătoriți, există și preotese femei (bătrâne), divorțurile sunt permise, chiar dacă cu dificultate, sinuciderile încurajate (și chiar asistate) în caz de boală incurabilă, propovăduirea oricărei religii e permisă, dar doar cu argumente civilizate, fără presiuni și amenințări și un proaspăt convertit creștin este pedepsit cu exilul, când începe să-i numească pe conaționalii săi păgâni idolatri și să-i amenințe cu iadul !

Este o utopie comunistă, în care proprietatea privată, văzută ca sursa tuturor relelor, a fost complet abolită și se aplica regula „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”. Oamenii muncesc doar 6 ore pe zi, dar este destul din toate pentru toți, căci se produc doar lucruri realmente necesare. Toți iau masa în comun, în cantine. Toți poartă aceleași haine, cu același croi și aceeași culoare, cea naturală a firelor. Pietre prețioase folosesc doar la jucăriile și podoabele copiilor, aur doar la oalele de noapte și la lanțurile și însemnele sclavilor. Căci în societatea aia perfectă există sclavi: unii sunt condamnați de drept comun, alții străini care preferă sa fie sclavi în Utopia decât muritori de foame acasă. Ei fac muncile cele mai grele sau mai ales murdare.

Nu e o societate chiar așa egalitară de fapt, în ciuda aparențelor. Nevestele se supun bărbaților, fiii părinților, în general tinerii bătrânilor și toți celui mai bătrân membru al familiei extinse. Bărbații au dreptul să-și  pedepsească soțiile, precum și părinții copiii. Fetele se pot mărita doar de la 18 ani, băieții doar de la 22 de ani, iar cine nu rezistă până atunci și cade în păcat înainte de căsătorie e aspru pedepsit. Înainte de căsătorie, viitorul mire o examinează goală pe viitoarea mireasă și reciproc și ambii se pot răzgândi dacă descoperă  defecte ascunse de haine. Adulterul se pedepsește cu sclavia. Cei care au prea mulți copii mai dau din ei celor care n-au...

Și tot așa... Thomas Morus te surprinde, rând pe rând, uneori în același paragraf sau chiar în aceeași frază, când prin idei luminate, inteligente, umanitare, când prin idei aberante, uneori nepractice, alteori dure până la inuman...

joi, 27 martie 2014

Adrian Telespan - Cimitirul

Adrian Telespan, ”Cimitirul”, Editura Herg Benet, 2013

Cum naiba a ajuns cartea asta  Cea mai bună carte românească din 2013 la Bookaholic  si la Hyperliteratura? O fi a pus autorul link-ul pe Facebook sau pe vreun site LGBT si i-au votat-o toti prietenii ? Ca altfel nu-mi explic! Chiar nu inteleg ce a putut placea atat de mult atator oameni !

Personajul-narator, un emigrant gay care vorbeste tot timpul ca si carciumarul lui Svejk ? Si nu va asteptati la creativitatea verbala a lui Creanga din povestea... aia. E repetitiv si monoton: insereaza random ”p...” sau ”c....” in cam fiecare fraza - daca ai da in Word replace ”p....” cu spatiu in tot textul nu s-ar prea pierde nimic din sens.

Povestea - mai bine zis povestile care nu se leaga ? Pe deoparte povestea naratorului, viata lui cotidiana banala punctata doar de aventurile lui erotice gay povestite mult prea explicit, pe de alta povestile senzationale gen tabloid ale clientilor si colegilor de la cimitirul unde lucreaza.

Filozofeala, textele automotivationale ? Mult, mult bla-bla. Unele chestii valabile, dar banale, truisme pe care f. probabil le-ai mai auzit si in alta parte, altele originale dar aberante, in special cugetarile despre religie, dar nu numai, si alea despre depresivi de pilda.

Scenele de sex gay ultra-explicite? Mie alea mi-au displacut poate cel mai mult. Oricat de open minded ai fi - cat de open minded (sau nu?) sunt eu vedeti aici - cred ca e greu sa nu ai o reactie instinctiva de repulsie cand ti se povesteste in detaliu [spoiler! nu cititi la sau inainte de masa!] cum se ling in c.. . Culmea e ca naratorului i se face greata cand partenerul pe care il lingea ii spune ca  obisnuia sa-si bage acolo ciocolata! [end spoiler]

Bine, cartea e totusi pasabila (dovada faptul ca am terminat-o, n-am abandonat-o), dar nu recomandabila. Daca chiar vreti ceva in genul asta, mai bine Dona Juana de Lorena Lupu (din categoria gay) sau Soseaua Catelu de Alina Nedelea (din categoria autofictiune in stil colocvial, fara fasoane).

Cu ocazia asta, salut redeschiderea blogului "teroristei" luciat, care a fost multa vreme cel mai bun blog romanesc de carti - ii doresc sa fie iarasi ce a fost si mai mult decat atat! Chiar as vrea sa stiu parerea "teroristei" despre cartea asta... Intuitia imi spune ca probabil nu ar coincide cu "vox populi". Poate ca nu ar fi atat de drastica, dar mai ca as baga mana in foc ca nu ar proclama-o cea mai buna din 2013! As vrea sa stiu care sunt in opinia ei cele mai bune carti romanesti din 2013.

marți, 4 martie 2014

Blogosfera citeste! Biblioteca bloggerului roman

E dovedit: blogosfera citeste! Am primit rezultatele centralizate ale topurilor pe 2013 facute de bloggeri la propunerea lui chinezu, sub forma de infografic (topul meu e aici):



Au participat 123 bloggeri si au recomandat 877 titluri de 788 autori - cine zicea ca nu se mai citeste in ziua de azi ?

Din cate vad, m-am aliniat cu tendintele generale in 2 puncte: Soseaua Catelu de Alina Nedelea (pe care n-am inclus-o in topul meu, dar despre care am scris cateva randuri aici) si desigur Cantec de gheata si foc de G.R.R. Martin.

vineri, 28 februarie 2014

Jonathan Haidt - The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion


 The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion - Jonathan Haidt

Recomandata in special celor care se ambaleaza in discutiile despre Politica sau Religie si care nu pricep de ce "ceilalti" tot nu pricep, in ciuda tuturor argumentelor. Multe discutiile interminabile din internet(pe bloguri, forumuri si nu numai) sunt ilustrative pt teza cartii.

Pt unii problema raului se pune in termenii "Are cineva de suferit?" Nu si pt altii, pt care unele lucruri sunt urate, degradante chiar daca nu fac rau celorlalti. Dupa Haidt, conceptia primilor e tipica pt intelectualii din Occident, a celorlalti pt restul omenirii.

J. Haidt zice ca, pt majoritatea oamenilor/societatilor, etica/moralitatea are 6 fundamente:

1. Care/harm
2. Fairness/cheating (Justice)
3. Liberty/oppression
4. Loyalty/betrayal (to your group, family, nation)
5. Authority/subversion for tradition and legitimate authority (Respect)
6. Sanctity/degradation, avoiding disgusting things, foods, actions (Purity)

Dar, de obicei, intelectualii occidentali se ghideaza cam numai dupa primele 3. Totusi nu sunt total insensibili la celelalte. Pt a testa asta, a facut un chestionar cu diverse cazuri extreme in care nobody was harmed - chestii de genul:
- Un tip penetreaza sexual un pui decongelat, apoi il spala bine, il gateste si il mananca.
- Un caine e calcat de o masina; stapanii lui il gatesc si il mananca.
- Un frate si o sora, ambii majori, fac sex protejat, consensual.
si altele de acelasi gen, intreband daca respectivele actiuni sunt ok sau nu si de ce. Voi ce ziceti ?

Cu ocazia asta a constatat ca, in asemenea chestiuni, oamenii decid spontan, intuitiv, "visceral", ratiunea venind abia apoi sa justifice raspunsul - mai bine zis sa caute justificari pt raspuns. Dupa el, in cazurile astea, ratiunea e un avocat, nu un judecator (de aici impenetrabilitatea la argumentele partii adverse).

Haidt spune ca ultimele 3 fundamente - loialitatea, respectul fata de autoritate, religiozitatea/puritatea - au fost selectate de evolutie pentru ca au favorizat coeziunea grupului (trib, natiune) si astfel au contribuit la succesul lui; de aceea se regasesc la cea mai mare parte a omenirii. Da, in opinia lui, evolutia a favorizat religiozitatea!

Mai spune ca oamenii sunt "90% chimp & 10% bee" (de multe ori foloseste metafore de-astea ilustrative), ca au o inclinatie naturala pentru cooperare si solidaritatea de grup, ceea ce genereaza spontan altruism - dar si sovinism fata de outsideri.

Este must read - o carte care te pune serios pe ganduri...

sâmbătă, 22 februarie 2014

Alte carti din 2013 - o carte intr-un paragraf

De prin draft-uri adunate, pe ici pe colo completate:

Simone de Beauvoir, "Memoriile unei fete cuminti", Humanitas, 2011
E un copil fericit: o fata cuminte, care invata bine, care creste intr-o familie fericita, iubitoare, armonioasa, intr-un mediu intelectual stimulator dar pana la urma surprinzator de conservator. Tatal, burghez cu aspiratii artistice, dar si aristocratice, se implica in formarea ei intelectuala; mama, burgheza tipica, foarte pudica si evlavioasa, se ocupa de educatia ei morala, sufleteasca. Parintii sunt mandri de ea si ea face tot ce poate sa ii faca si mai mandri. Adera total la valorile familiei, are elanuri nationaliste in timpul primului razboi mondial - parintii spun mandri/amuzati  "Simone e foarte sovina" - dar mai ales elanuri religioase, chiar mistice, gandindu-se chiar sa se calugareasca. Asta pana la adolescenta...

C. S. Lewis,  "Surprins de bucurie", Humanitas, 2012 (eng. "Surprised by Joy: The Shape of My Early Life" )
E o carte autobiografica in genul Confesiunilor sfantului Augustin, in care C.S. Lewis isi povesteste copilaria, adolescenta si tineretea, anii de formare intelectuala (nu numai scolile englezesti, care de altfel apar intr-o lumina foarte proasta, ci mai ales cartile care i-au hranit imaginatia si l-au format ca scriitor) si spirituala (traseul de la crestinism spre ateism, pe la 15 ani, apoi inapoi de la ateism, trecand prin teism, spre crestinism, pe la 30 de ani).


Alina Nedelea, "Soseaua Catelu 42", Editura ALLFA, 2012
N-am idee cat e real si cat nu in autofictiunea asta. Cartea povesteste pe tonul cel mai colocvial lucruri uneori dintre cele mai dureroase: saracia comunista, saracia postcomunista si o familie cat se poate de disfunctionala. Mama ii povesteste fiicei cum a incercat sa o avorteze, cate si mai cate si-a facut (pe vremea lui Ceausescu). Tatal isi da fiica adolescenta afara din casa dupa moartea sotiei, ca sa se poata recasatori; acelasi tata insa, pe vremuri, urcase 7 etaje in fuga cu bateria masinii in brate, ca fetita sa poata vedea "Gala desenului animat", cand se luase curentul...



Patrick Ness, "More than this"
Un baiat se ineaca, traieste agonia sufocarii si zbaterii inutile - apoi se trezeste intr-o lume stranie desprinsa parca din propriul trecut. Mai multe nu va pot spune fara spoilere: Cartea e un fel de "I am Legend" meets "Matrix". Mi-a placut partea de "I am Legend" si nu mi-ar fi displacut in principiu chestia gen Matrix, dar nu mi s-a parut ca se lega destul de bine. In special mi s-a parut aiurea ca incepe asa grav si sfarseste asa facil si neverosimil, un pusti salvand situatia de fiecare data in ultima secunda etc.



 C. S. Lewis, "That Hideous Strength"
E un SF, ultima parte a unei trilogii SF astazi uitate. Prima carte era cu o calatorie pe Marte, a doua pe Venus (ambele locuite), cea de-a treia e o distopie si se petrece aici pe Pamant. Incepe interesant, promitator: un tanar si  ambitios cadru universitar incearca sa patrunda in cercul care face jocurile de culise de la o fictiva universitate englezeasca si se simte onorat cand este recrutat de fundatia stiintifica N.I.C.E., care insa nu e ceea ce pare si curand se remarca prin exproprieri abuzive, amintind de evenimente care au facut valva la noi anul trecut... Apoi insa cartea o ia razna, apare Merlin reinviat (mai exact trezit dintr-un somn de veacuri) si in final iese o baie de sange. Nu o recomand. Pe langa teama de stiinta si tehnologie, vazute ca pericol  potential (ca sa nu zic "lucrul dracului"), mai e si de un misoginism penibil: politia secreta e condusa de o femeie-comisar lesbiana sadica, personajul 'cel mai' pozitiv ca sa zic asa insista pe ideea ca masculinul e superior femininului si Merlin zice ca o femeie merita moartea pt ca a folosit mijloace contraceptive! Curios, i-a placut lui George Orwell.

Sergiu Somesan, "Apocalipsa dupa Ceausescu", Editura Vremea, 2012
Nu e o carte istorica ci un roman SF. Un inginer pensionar isi descopera intamplator capacitatea de a calatori in universuri paralele si si-o foloseste ca sa caute lumi paralele unde Ceausestii sunt inca la putere, sa-i aduca in lumea noastra, cu speranta ca vor redresa situatia Romaniei in criza. Aduce chiar doi, un Ceausescu bun si intelept (daca puteti concepe asa ceva - eu nu), altul mai dur chiar decat originalul, insa mai inteligent, un fel de mix Ceausescu-Antonescu (Ion, nu Crin). Nu o recomand - daca nu sunteti pensionari nostalgici - dar daca totusi sunteti curiosi, se poate citi si online pe blogul autorului - eu asa am citit-o. Lui Sergiu Somesan ii iese mai bine proza scurta (Povestiri fantastice si SF).


vineri, 31 ianuarie 2014

Cartile din 2013 - 10 recomandari

Acestea sunt recomandarile mele, alese dintre lecturile din 2013, pentru "biblioteca bloggerului", la initiativa lui chinezu. Nu sunt in ordinea preferintei, le-am grupat mai mult tematic.

1. Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani (volum editat de Cătălin Cioabă) Colectia asta de marturii disparate ale contemporanilor lui, de la nume ilustre ca Ioan Slavici pana la ilustri necunoscuti al caror destin s-a intersectat  incidental cu al poetului, portret compozit facut din cioburi de oglinzi,  mi se pare mai interesanta, mai autentica decat orice alta carte despre Eminescu citita de mine si captivanta ca un roman.



2. The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion - Jonathan Haidt
O carte de psihologie f. interesanta, te pune serios pe ganduri. Recomandata in special celor care se ambaleaza in discutiile despre politica sau religie si care nu pricep de ce "ceilalti" tot nu pricep, in ciuda tuturor argumentelor. Mai multe despre ea, probabil, intr-un post viitor - pana atunci, vedeti ce spune  Jonathan Haidt la Ted Talk.



3. Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions - Dan Ariely
4. The Upside of Irrationality: The Unexpected Benefits of Defying Logic at Work and at Home  - Dan Ariely
Tot carti de psihologie care te pun pe ganduri. Psihologul Dan Ariely a imaginat tot felul de experimente nastrusnice care sa evidentieze "The Hidden Forces That Shape Our Decisions". Pentru a va face o idee, vedeti ce spune Dan Ariely la Ted Talk - sau vedeti A Taste of Irrationality , ebook gratuit cu extrase din cele doua.


5. Jurnalul Annei Frank - cred ca ar putea functiona, impreuna cu Jurnalul lui Mihail Sebastian, ca vaccin impotriva antisemitismului (daca ar fi aplicat din timp - primul  la 15, al doilea la 18 ani, sa zicem). Anne Frank e o [pre]adolescenta normala - inteligenta, cu talent si  aspiratii de scriitoare, dar in rest cu preocuparile normale ale varstei. Scrie si despre acestea (neintelegerile cu parintii, idila cu  baiatul celeilalte familii ascunse acolo), dar scrie mai ales despre viata de zi cu zi in ascunzatoare, de multe ori cu verva, umor si spirit satiric, facand caricaturi viguroase unora dintre colocatari. Toate astea contrasteaza cu tragismul situatiei lor si mai ales al deznodamantului stiut.

6. A Grief Observed - C.S. Lewis
C.S. Lewis, scriitor cunoscut ca apologet crestin (direct in Mere Christianity & The Screwtape Letters sau indirect in ciclul fantasy despre Narnia), a publicat (initial sub un pseudonim) aceasta marturie bulversant de sincera a unui suflet ravasit de durere, dupa pierderea sotiei mult iubite. Consemneaza acolo starile sufletesti prin care trece pe rand, dar si ganduri revoltate, uneori de-a dreptul blasfemiatoare - apoi treptat, impacarea cu situatia si cu Dumnezeu. Printre randuri inchegandu-se si portretul regretatei sale "H." (de fapt Joy), o femeie exceptionala - cei doi au fost eroii unei povesti de dragoste cu totul neobisnuite (poate voi scrie despre asta pe blogul vechi).

7. Till We Have Faces: A Myth Retold - C. S. Lewis
Se petrece in antichitate intr-un imaginar regat barbar in care ajung doar vagi ecouri ale culturii Greciei clasice. Eroina naratoare, cea mai mare, dar si cea mai putin atragatoare dintre fiicele regelui, nu este o privilegiata, in ciuda sangelui regal, presupus divin. Ignorata sau umilita (pe tema urateniei ei) de un tata tiranic, brutal, coleric (personaj foarte reusit), capata convingerea ca nu va fi niciodata iubita de un barbat si nu va avea niciodata familia ei, copii, asa ca isi redirectioneaza dragostea filiala spre inteleptul ei maestru grec si in rest revarsa tot preaplinul ei afectiv spre surioara cea mai mica si frumoasa. Iar dupa ce sora cea mica e ceruta ca jertfa de preotii teribilei zeite locale a fertilitatii, iubirea devotata a surorii mai mari e incercata prin foc si dovedita pe cat de totala, coplesitoare, pe atat de posesiva.

8. The Brides of Rollrock Island - Margo Lanagan
Tot un fel de mit repovestit: basmul stravechi cu femeia pasare sau zana pe care, ca sa o ai in puterea ta si s-o iei de sotie, trebuie sa-i furi si sa-i ascunzi vesmantul sau penajul. Doar ca aici nu sunt pasari ci foci, transformate de vrajitoarea Misskaella  in femei ideale, de o frumusete stranie, tandre, iubitoare, blande, supuse si triste, foarte triste, tanjind dupa lumea subacvatica. Inca o coincidenta, si aici avem ca eroina principala o fata uratica. Misskaella se simte exclusa in mica comunitate izolata de pe o insula si chiar in propria familie nu numai din cauza fizicului neatractiv, ci si pentru ca, de cand era mica, batranele satului au banuit, dupa semne de ele stiute, ca va fi vrajitoare. Revansa ei e sa-i faca pe barbatii care o ignorau sa se roage de ea  ca sa-si aiba femeia perfecta, iar pe femeile care o priveau de sus sa se simta la fel de sterse si neatragatoare pe langa femeile foci ca ea pe langa ele pe vremuri. Autoarea ne face sa empatizam si cu atata vreme nefericita Misskaella, si cu victimele rafinatei ei razbunari.

9. Cantec de gheata si foc ( A Song of Ice and Fire) - G.R.R. Martin
Cred ca e cartea ideala pentru a-i deschide unui adolescent apetitul pentru lectura. O citeste nepotul meu de 15 ani, care nu citea nimic inainte, dar o citeste si taica-meu la 70 de ani - chiar si-a xeroxat harta marita, ca sa poata urmari mai bine. E un fel de poveste pentru adulti. Pt adulti nu numai prin doza (poate exagerata) de sex si violenta, ci si prin faptul ca pe langa dragoni si vrajitoare avem intrigi (urzeli), lupte pentru putere, o multitudine de personaje pictate nu in alb si  negru ci in toate nuantele de gri si intorsaturi de situatie mereu surprinzatoare. O poveste lunga (5 volume groase), fara sfarsit - ar mai urma 2 volume inca nescrise - careia la o adica i-ai putea gasi destule minusuri, dar care te absoarbe de incepi sa te gandesti: oare cine va castiga jocul tronurilor ?

10. O mie si una de nopti (cred ca nu mai are nevoie de prezentare)

Alte carti citite in 2013:

Fictiune in romana:

Soseaua Catelu 42 - Alina Nedelea

Dona Juana - Lorena Lupu (despre care am scris)

Fictiune in engleza:

The Perks of Being a Wallflower (Jurnalul unui adolescent timid) - Stephen Chbosky

More Than This - Patrick Ness

That Hideous Strength - C.S. Lewis (asta nu mi-a placut)

Memorii:

Surprins de bucurie (Surprised by Joy) - C. S. Lewis

Lumea de ieri - Stefan Zweig

Memoriile unei fete cuminti - Simone de Beauvoir

Istorie:

Tragedia Germaniei. 1914-1945 - Lucian Boia
(mi-a confirmat ce intuisem in comentariile de la postarea lui capricornk13.)

Or mai fi fost poate si altele, dar acum nu imi amintesc. Si pe mine ma surprinde numarul relativ mic, in comparatie cu initiatorul bibliotecii, chinezu (al carui blog nu e despre carti) , Dragos de la chestii livresti, sau Diana de la Tara mea inventata.